Când familia se înmulțește, te aștepți în general la anumite schimbări sau ajustări ale rutinei zilnice. Plimbările zilnice cu bebe, scăderea numărului de ieșiri în oraș, mâncatul în restaurantele cu locuri pentru nefumători și, mai nou, cu scaune pentru bebeluși, mersul în concediu în locuri prietenoase cu copii – te cam aștepți la toate astea încă dinainte să ai copilul. Venirea lui doar îți confirmă ce ai auzit de la alții.
Unul dintre lucrurile care m-au luat pe mine oarecum pe nepregătite și cu care încă mă obișnuiesc după aproape 11 luni de Cosmin este faptul că nu mai am timp. Nu mă plâng, este doar o constatare. Mă simt permanent pe fugă, contra cronometru, și parcă rămân mereu cu lucruri (taskuri ???) neterminate sau amânate.
Totul se învârte (normal) în jurul copilului – cumpărăturile se fac în funcție de somnul lui, mănânci când îi e foame sau după ce îl hrănești pe cel mic, treaba prin casă se face seara după ce adoarme, gătitul trebuie sincronizat cu o plimbare sau cu prezența altei persoane în casă…ați cam înțeles despre ce-i vorba, nu?
E drept că după ce a apărut Lili (bona) în viața noastră, suntem un pic mai relaxați și mai apuc și eu să dau o fugă pe la reducerile de la Palas sau să fac o prăjitură :). Din păcate, nevoia de Lili este cauzată de un eveniment mai mult sau mai puțin așteptat – revenirea la servici. După un an în care gândurile la servici au tins lejer spre zero, ghici cine vine la micul dejun de luni dimineață?!
Ați ghicit, azi începe munca așa că…urați-mi succes :)!
