Trăim într-o lume care fuge în jurul nostru și noi ne chinuim să o prindem. Suntem mereu grăbiți, mereu pe fugă, de acasă la servici, apoi iar acasă, cu ochii mereu pe ceas. Mâncarea trebuie să vină repede la restaurant sau și mai bine să fie deja gătită la fast-food sau la food court, semaforul trebuie să se facă repede verde și 30 de secunde ni se par o eternitate.
Din păcate am adus graba asta și în viața copiilor noștri. Încă de când sunt mici, îi urmărim cu ceasul în mână. Când a adormit? Când a mâncat și cât a stat la masă? La ce oră ieșim în parc și cât stăm?
Încă de când se naște copilul, ne gândim când o să meargă. când o să-i iasă dinții, când o sa vorbească, când o să doarmă toată noaptea, când…, când…, când. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău dacă nu lăsăm să ne ia din bucuria lui acum. Să ne bucurăm de ceea ce face bebe acum, în momentul ăsta, azi.
În loc să ne gândim la ce va fi peste câteva luni sau chiar ani, ar trebui să ne bucurăm mai mult de prezent. Să observăm că săptămâna asta a scos prima oară limba la mama sau că a apucat degetul lui tata. Să râdem cu el când reușește să apuce o jucărie și să-i admirăm mirarea când descoperă că jucăria cade dar nu dispare. Să fim lângă el când se ridică prima oară în fund și să-l sprijinim când face primii pași.
Ar trebui să ne acceptăm copii așa cum sunt, fără să îi comparăm cu alții. Poate că baiatul vecinului doarme toată noaptea de la 3 luni, iar al tău se trezește din două în două ore și la un an. Fetița prietenei tale se rostogolește de la 4 luni, dar micuțul tău abia a descoperit mișcarea la 6 luni. Asta este – fiecare copil are ritmul lui, nu-l poți grăbi în nici un fel.
Dacă îl sprijini de la trei luni în perne, bebe nu va sta mai repede în scaun. Dacă îl „montezi” în premergător la șase luni, nu va merge mai devreme. Dacă îl diversifici la patru luni, nu va dormi toată noaptea. Dimpotrivă, acțiunile de genul ăsta au efecte negative în dezvoltarea celui mic, efecte care pot apărea și după ani de zile (când poate ai uitat de ele).
Îmi pare rău dacă vă așteptați, ținând cont de titlul articolului, la o recenzie a emisiunii/melodiei Corinei Chiriac. Și îmi pare rău dacă am fost mai puțin optimistă decât de obicei. Dar graba pe care o observ de multe ori la mine sau la cei din jurul meu m-a pus pe gânduri și m-a pus pe scris 🙂
