Dacă erai viu prin anii ’90 cu siguranță mai ții minte Macarena și dansul pe care l-a promovat.
Cam toată lumea ține minte și un pic din versuri ”bla, bla, bla…. Vitorino”, ”bla, bla,… Heeeey Macarena” dar hai să traducem toate versurile.
Nu încerc să te seduc
Când dansez ei îmi spui Macarena
Și toți băieții spun că sunt bună
Ei toți mă vor dar nu mă pot avea
Așa că toți vin și dansează lângă mine
Șe miscă împreună cu mine, cântă cu mine
Și dacă ești bun te iau acasă la mine.
Refren (x2):
Dă corpului tău bucurie, Macarena
Corpul tău este făcut pentru a primi bucurie și lucruri frumoase
Dă corpului tău bucurie, Macarena
Hey Macarena
Nu îți fă griji despre prietenul meu
Băiatul al cărui nume e Vitorino
Ha! Nu-l vreau, nu-l suport
Nu e bun de nimic, ha, ha, ha
Spune și tu, ce era să fac?
Era plecat din oraș și cei doi prieteni ai lui erau așa de buni
Refren (x4 – cred)
Vino și mă găsește, numele meu e Macarena
Întotdeauna la petrecere cu fetele bune
Vino lângă mine, dansează cu mine
Ș toți băieții cântă cu împreună cu mine mine.
Refren (x4 – cred)
Acuma să recapitulăm:
- pe fată o cheamă Macarena
- pe prietenul Macarenei îl cheamă Vitorino și e plecat din localitate
- Macarena îl înșeală cu doi dintre prietenii lui
- Heeey Macarena
Nu-i așa că dansai pe melodia asta când erai mic?
P.S. În versiunea în limba spaniolă aflăm că Vitorino de fapt e plecat în armată.
Macarenei i-ar plăcea să trăiască în New York unde să găsească un nou prieten.
Na, acuma, ca să fim sinceri, nu putem să pretindem ca atunci când dansam, și aveam vreo 11-12-13 ani n-am auzit și înteles începutul de strofă „now don’t you worry ‘bout my boyfriend”. N-om fi știut noi exact ce și cum, da’ era clar… Mie imi pare ca si cum aș fi știut dintotdeauna ca în cântecul ăsta e vb de o gagică căreia îi pasă relativ puțin de consortul ei, deci n-as putea sa-ti zic cu exactitate pe la ce vârstă m-am prins…
La fel ca și pentru seria ”Cum să deprimi copii”, la vârsta respectivă nu dăm atenție lucrurilor de genul ăsta pentru că nu le privim din perspectiva adultului.
Este amuzant când la vârsta adultă privim în retrospectivă și vedem că lucrurile respective stau de fapt altfel…
Mh, seria asta n-am citit-o încă… Ia să vedem…
Mdah, să știi ca merg la deprimat și adulții, în autobuz, în drum spre birou, ca să înceapă ziua bine :D. În altă ordine de idei alea ale lu Brătescu Voinești mi-aduc aminte ca m-au atins, cumva („ochișorii ăia negri pe care năpădiseră furnicile”) da’ e drept că acuma n-aș putea să citesc povestea aia de 2 ori, atunci cred c-am facut-o…