Știi că bebe a crescut când începi să spui cuvinte în engleză prin casă ca să nu te înțeleagă…
Când singurele nopți aproape nedormite din cauza lui vin la peste un an de la naștere îți dai seama cât de greu ar fi putut să fie.
Încă te minunezi că ai un copil când îl vezi mișunând prin casă…dar simți că ai uitat ceva dacă ești prin oraș și el nu e cu tine.
Dacă are febră doar din cauza dinților, și nu răcește niciodată…e bine. Dacă și atunci refuză Nurofenul pentru că e dulce…mai puțin bine.
Te așteaptă la ușă când ajungi acasă de la serviciu…îți crește inima. Plânge și dacă te duci la baie fără el…începi să ai probleme de logistică.
Te ia de mână, te duce în dormitor și închide ușa ca să vă ascundeți de bona care tocmai a venit…nu știi dacă să te bucuri că e atât de mare sau să îți pară rău de cât de tare va plânge când o să pleci de acasă.
Te surprinde de fiecare dată când învață ceva nou…dar te bușește râsul când încă mănâncă banana cu tot cu coajă.
Cauți și îi cumperi jucării colorate, educative și interesante…și el preferă un pachet de șervețele, o cutie de carton sau o sticlă goală de plastic.
Pingback: Gânduri la întâmplare II – Cătălina Vătuiu – Despre una, despre alta…