Gînduri pe invers despre migraţie, publicat în Dilema Veche, este un articol care mie mi s-a părut interesant și cu căldură îți recomand să îl citești.
Am extras niște paragrafe care spun destul de multe despre ce înseamnă ospitalitatea românească.
România are o cultură civică destul de parohială, sîntem învăţaţi să ne pese de oameni pentru că sînt români, nu pentru că sînt oameni.
Din isteria anti-români a presei britanice şi italiene am rămas cu ideea că au ceva cu noi în calitate de români. Foarte mulţi dintre noi au găsit soluţia pentru disonanţa cognitivă: ăia sînt ţigani. Au ajuns să creadă că italienii au ceva, de fapt, cu ţiganii.
Vărul de la Malaga e un om necăjit care munceşte şi el ca să îşi crească copilul, făcînd o muncă grea pe care spaniolii oricum nu o vor. Siriana de la Arad e o posibilă teroristă infiltrată care refuză să vorbească româneşte fără accent, miroase urît şi nu ştie cine e Andreea Marin, pentru că refuză să se integreze în societatea noastră tolerantă, şi sigur va naşte nişte viitori terorişti, aşa cum fac mamele arăboaice în toată Europa de azi
