Dochiile I

29 iun.

Când eram în clasa a VIII-a am participat la un concurs de istorie şi am fost nevoită să mă interesez de legende din Ceahlău. Având în vedere că în comuna de la poalele muntelui sfânt sunt o multitudine de legende, pornind de la Lacul Bicaz până la Palatul Cnejilor, eu am ales ceva simbolic, patru legende cu Dochia sau Baba Dochia. Acest nume este cunoscut de montaniarzi datorită cabanei Dochia, dar nu toţi ştiu şi de stânca acestei bătrâne. Într-o zi am făcut ordine prin lucrările din generală şi am gasit cele patru legende pe care le voi face publice deşi sunt în mare parte asemănătoare. Nu am găsit nicăieri însă poze cu stânca, dar eu spun că vă vor încânta şi cele pe care le-am ales, doar sunt de pe Ceahlău.

Comunităţile montane şi-au păstrat cel mai bine tradiţiile şi trăsăturile esenţiale ale strămoşilor, după cum spunea şi Constantin Matasă (preot, istoric şi arheolog). El făcea referire la port, credinţă şi superstiţii; acestea s-au păstrat de-a lungul generaţiilor. Chiar şi în zilele noastre se mai respectă anumite sărbători, se organizează ritualuri specifice şi legendele sunt nelipsite.

Dochia era o munteancă foarte harnică, cu o gospodărie mare dar era şi o soacră aprigă, care îşi chinuia nora tot timpul. La începutul lunii martie, după ce a strâns multă lână de pe urma turmei de oi, aceasta şi-a trimis nora la apele Bistriţei pentru a spăla toată lâna neagră până când va deveni albă. Auzind vorbele acestea, fata a plecat către râu, cu lacrimi în ochi. Dumnezeu şi Sfântul Petru umblau prin lume pe vremea aceea şi au găsit-o pe tânără pe malul Bistriţei aşa că i-au preschimbat lâna neagră în lână albă şi i-au dat un buchet de flori de primăvară fetei.
După ce a văzut Dochia florile, şi-a luat nouă cojoace mari de lână şi a plecat cu oile în munte. Dumnezeu a dat o ploaie, iar Dochia a lepădat cojoacele, unul câte unul şi a rămas într-o cămaşă subţire de in. Apoi, Dumnezeu a pornit un ger straşnic încât femeia a îngheţat şi s-a prefăcut în stâncă.
Se spunea că urcuşul ei a durat nouă zile, iar în fiecare zi scăpa de câte un cojoc şi de aceea primele nouă zile ale lunii martie se numesc zilele babelor, cu vreme schimbătoare: ploioasă sau friguroasă.

Nu fi egoist, dă mai departe să ajungă la tot poporul

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.