Companiile de IT cresc copii răsfățați

28 iul.

Nu spun eu asta ci marele speaker, business coach și antreprenor, Lorand Soarez-Sasz. Nu sunt sigur ce legătură are el cu piața IT dar văd că el e sigur că știe și își dă cu părerea despre asta.
Citatul ăsta e dintr-un fel de advertorial de pe wall-street.ro publicat acum câteva zile. Ca un rezumat scurt, scurt , Lorand consideră persoanele care lucrează în IT niște copii răsfățați care vor rămâne cu buza umflată atunci când firmele de IT vor pleca din România către India/Pakistan. India? Pakistan? Oare cum de te-ai gândit măi Lorand, măi tocmai la țările astea două…

Oare ai citit niște articole vechi de vreo 15 ani când într-adevăr firmele mari aveau sateliți prin cele două țări?

Sau oare modalitatea ta de a face vânzarea este prin a inspira frică în genul drobului de sare?

Oare nu ai aflat că între timp respectivele firme au cam restrâns activitatea de acolo realizând că offshore-ul e mai păgubos ca nearshore-ul? Că diferența de cultură intre SUA & statele vestic europene și cele din Asia e prea mare iar pregătirea angajaților indieni și pakistanezi nu aduce rezultatele scontate? Că un angajat roman este mult mai profitabil decât un angajat indian cu toate că salariul românului este un pic mai mare? Că oamenii care ies de pe băncile facultăților romanești sunt mai bine pregătiți ca omologii lor asiatici?

Poate totuși ești un vizionar măi Lorand, măi, și te gândești că scenariul este posibil peste vreo 20 de ani… Dar atunci nu cred ca Microsoft, Oracle, Google, etc își vor muta operațiunile în niște țări de unde au plecat de curând pentru că cheltuielile de recruiting, training, management nu erau în conformitate cu rentabilitatea muncii.

Lorand dragă, hai să iți spun cât de răsfățați suntem și îți spun asta din perspectiva unui angajat de aproape 10 ani în industria IT, angajat care a trecut prin toate fazele dezvoltării produselor software, de la încântarea începerii unui produs nou până la chinul de a lucra luni de zile peste program pentru a finaliza produse critice pentru companie.

Oare suntem răsfățați atunci când nu dormim nopțile pentru că nu dăm de capăt unei probleme (l.e: vezi seria „coșmaruri de programator„?

Oare suntem răsfățați atunci când clientul se răzgândește de 20 de ori și există riscul aruncării la gunoi a muncii din ultimele luni?

Oare suntem răsfățați atunci când datorită unor decizii business suntem nevoiți să vedem cum ceea ce am construit nu mai intră în producție?

Oare suntem răsfățați atunci când în timpul liber, eventual noaptea, suntem sunați acasă pentru că e nevoie de noi la serviciu întrucât un tip din business are un vis?

Oare suntem răsfățați atunci când vedem că din cauza unei probleme de hardware nu ne putem îndeplini munca la timp fiind presați de termene limită scurte?

Oare suntem răsfățați atunci când trebuie constant să citim articole tehnice pentru că tehnologia evoluează mult mai repede decât putem ține pasul?

Oare suntem răsfățați atunci când la 40 de ani realizăm că cei de 20 de ani fac munca mult mai repede și mai bine ca noi? (nefiind o muncă de manufactură burn-rate-ul în domeniul nostru este mult mai mare ca în alte domenii)

Oare suntem răsfățați atunci când trebuie sa înțelegem sisteme tehnice abstracte și complexe în paralel cu noțiuni avansate de business?

Oare suntem răsfățați atunci când copii noștri cresc fără ca noi sa ii vedem crescând pentru că trebuie terminate nenumărate proiecte mai repede decât e uman posibil?

Dar lista asta poate continua cel puțin alte două articole. Mă opresc aici cu recomandarea ca tu să te concentrezi pe ceea ce știi să faci și să lași deoparte datul cu părerea referitor la domenii pe care nu le înțelegi.

Eu cred ca răsfăț NU este cuvântul care trebuie folosit aici. Eu cred că se numește recompensarea angajatului pentru munca pe care o depune, muncă ce produce zeci de mii de euro/lună de cap de IT-ist furajat.

P.S. pe aceeași temă dar scris dintr-o altă perspectivă, mi-a plăcut articolul lui catalinbaciu.ro

Nu fi egoist, dă mai departe să ajungă la tot poporul

4 Replies to “Companiile de IT cresc copii răsfățați

  1. Având în vedere ca în România predominante sunt serviciile IT de tip outsourcing-nearshoring, problema mare este temerea unei limitări a creșterii. Scopul primordial al oricărei firme de servicii IT este creșterea numărului de angajați, pentru ca de acolo vine profitul direct (timp=bani), iar numărul redus de absolvenți IT de la an la an, perspectivele sumbre de viitor al capitalului uman (copii din ce în ce mai puțini) înseamna posibilități reduse de creștere și profit într-o piață a muncii IT deja saturata.

    Prin comparație India este încă un izvor bun de talente, iar diferențele culturale se estompează pe zi ce trece prin sistemul și strategia educațională forte bine puse la punct (școli ca-n Vest!), pe când în România calitatea educației (și implicit a absolvenților) scade, plus ca mult din talentul IT al României este absorbit de Vest.

    Cât despre calitatea IT-iștilor…asta e destul de subiectiv și prea puțin important pentru serviciile IT ce vând timp și nu valoare, iar puterea este în număr, mai ales ca toate firmele au cei mai buni programatori! O firma de servicii IT cu 10.000 angajați va fi infinit mai atractiva și mai stabilă pentru clienți decât una cu 100.
    Iar apoi tristul adevăr este ca România nu deține nicio supremație a programatorilor, căci la fel ca și în învățământ, exista o mare polarizare: avem olimpici internationali și în același timp avem un procent dezastruos de promovabilitate a examenului de Bacalaureat. Adică, deși învățământul romanesc produce oameni foarte bine pregătiți, în același timp media e destul de joasă; iar pentru operațiunile mari de servicii IT media e ceea ce contează.

    (Dacă aș fi adeptul unei teorii a conspirației, aș spune ca un ultimii 20 de ani s-a coborât voit foarte mult ștacheta învățământului universitar pentru a face România mai atractiva prin numărul mare de oameni ieftini și bine pregătiți)

    Un alt aspect mai este și tehnologia în sine; filosofia din spatele Java și .NET este normalizarea, uniformizarea și omogenizarea pentru un outsourcing și posibile relocari cât mai ușoare: munca unui American ori Roman de azi poate fi continuată cu succes de un Indian mâine, atât timp cât personaje cheie pot face acest management al schimbării.

    Mai luând în considerare și:
    1. capitalul din spatele operațiunilor de servicii IT din România este majoritar străin, ce poate decide cu ușurință o posibila relocare dictata de profit ori chiar supraviețuire
    2. clienții finali sunt tot din Vest, pentru care nu are importanță de unde provin serviciile IT
    3. o cerere foarte slaba de software la comanda din mediul intern
    4. o baza antreprenoriala aproape inexistenta de valoare IT autohtona, adică produse concepute și dezvoltate prin capital financiar și uman autohton
    (etc, etc, etc….)
    … se întrevăd totuși la orizont ceva riscuri.

    Mi se pare că nu ai înțeles exact ce spune Lorand și-ți expui niște argumente pur subiective și emoționale.
    Toți programatorii muncesc peste program într-un univers abstract, toți programatorii trebuie sa investească timp personal în propria dezvoltare profesională și toți programatorii trăiesc cu frica de maturitate și pierdere a mojo-ului. Din exact acest motiv salariile în IT sunt mai mari decât media oriunde în lume, pentru ca numai pasiunea adevărată poate conduce de bunăvoie la asemenea „sacrificii”, iar acestea în sine nu pot fi argumente pro/contra unei relocări în India, ci totul se rezuma la profit și oportunitățile/posibilitățile obținerii lui, iar o posibilă balanță ce nu va mai înclina în favoarea României (salarii prea mari, media profesioniștilor prea joasă, capital uman insuficient) va lăsa în urmă niște profesioniști foarte bine pregătiți și experimentați în operațiuni internaționale și complexe, însă fără perspectiva unui loc de munca cu beneficii asemănătoare ca într-o multinațională a timpului prezent, căci orice posibile IMM-uri autohtone nu vor putea avea aceeași anvergură.

    • @Top, mersi pentru comentariul lung, frumos scris și relativ documentat dar frică mi-e că n-ai înțeles nimic nici din advertorialul lui Lorand dar nici din articolul meu.
      N-ai înțeles articolul meu pentru că nu ai realizat că eu nu argumentez contra plecării firmelor în India ci enumeram motivele pentru care consider că se numește ”remunerarea muncii” și nu răsfăț. By the way, un angajat fericit e mai productiv față de unul nefericit, de asta există beneficii suplimentare în IT.
      N-am să intru prea mult în detalii referitor la faptul că nu ai pătruns ”economia recunoștinței” pe care Lorand o predică (idee care mie mi se pare bună de altfel) dar analizează-l mai în detaliu.
      Referitor la ce ai scris tu văd mai multe chestii care n-au sens:
      – timp=bani, fals – valoare adăugată=bani
      – o fi India izvorâtoare de talente dar diferențele culturale nu se estompează de la zi la zi (durează decenii modificarea mindsetului unui popor)
      – calitatea educației (și implicit a absolvenților) scade, stai liniștit că nu e chiar așa (nu te lua după știri cu liceeni picați la BAC pentru că problema asta e de când eram noi în liceu numai că pe atunci se copia)
      – calitatea IT-iștilor este una bună (normal, mai sunt și secături)
      – O firma de servicii IT cu 10.000 angajați – nu toți trebuie să fie din aceeași țară

      Mai sunt și altele (supremația programatorilor, capitalul străin, antreprenoriat) dar cred că îți dai seama unde bat.

      Aaa, dar referitor la ”o cerere foarte slabă de software la comanda din mediul intern” hai sa îți zic un banc: Doi agenți de vânzări papuci pleacă în Africa să prospecteze piața. Primul trimite scrisoare la firmă: Domn’le, nasol, nimeni nu poartă papuci aici. Al doilea trimite scrisoare la firmă: Extraordinar, o adevărată piață aici. Nimeni nu poartă papuci. Mă’nțelegi?

      Nu zic că IT-ul va dăinui zeci de mii de ani în spațiul carpato-danubiano-pontic, deal-vale-deal, dar de la a zice că cei plătiți bine (aș putea spune corect) sunt răsfățați până la faptul că de asta vor pleca firmele în India este cale lungă.
      Mi-e că nu vom prinde noi perioada aia.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.