O vorbă clasică spune că la politică și la fotbal se pricepe toată lumea. După experiența ultimului an aș putea să adaug pe lista pricepuților si crescutul copiilor. Am primit sfaturi așteptate, de la medici, prieteni sau bunici, dar mai ales neașteptate (nedorite, chiar) de la vecini, cunoscuți, oameni de pe stradă.
Sfaturile acestea vin în diverse forme și cu diverse tonuri.
Există tonul îngrijorător-întrebător:”oare nu îi e frig copilului fără căciulă?”, „să nu răcească mititelul îmbrăcat așa subțire”, „poate îi e foame/sete doar cu lapte”. Acesta se completează perfect cu tonul hai să vorbim cu bebelușul: „te-a scos mama afară fără șosete?”, ”n-ai înghețat, puișor?”, ”ți-o fi somn/foame/sete/frig de plângi așa” etc. După cum v-ați dat seama, locuiesc într-o zonă arctică, Tătărașiul fiind cunoscut pentru temperaturile scăzute care țin tot anul 🙂 .
Mai există tonul glumețo-șugubăț: ”dă-te jos de acolo, măi voinicule”, ”nu vezi ce mare ești, mai stai la mama în brațe?”, „stai cu degetul în gură, băiat mare, rușine”, ”zi-i lu’ mama să…”. Aparent, un copil de 2 ani care stă în cărucior cu o suzetă în gură nu stârnește nici o reacție, dar un bebe de 9-10 luni purtat în brațe trezește tot spiritul de glumă al trecătorilor.
Să nu uităm de tonul atot-știutor: ”nu e bine, doamnă, ce faceți; să-l țineți așa în picioarele goale; NU E BINE!” (erau 26 de grade afară), ”să îi dați supă cu găluște, așa au crescut ai mei mari” și altele la fel. Uneori nu știu ce să le răspund că mai iau pe nepregătite – doamna cu șosetele s-a oprit pe stradă să își spună părerea, iar rețeta de găluște am primit-o la magazinul din spatele blocului de la o cucoană care s-a trezit vorbind complet neîntrebată.
Cea mai tare fază nu mi s-a întâmplat mie, ci bonei. Erau la plimbare și o doamnă se oprește brusc lângă ei și o ia la întrebări răstit:”i s-a închis fontanela băiatului?!”. Lili a cam rămas fără cuvinte, a aruncat un da și a grăbit pasul.
La început nu răspundeam provocărilor, zâmbeam, dădeam din cap și ignoram băgăcioșii de pe stradă, dar de când a mai crescut Cosmin replicile se întețesc și răbdarea mea se împuținează. Așa că le mai zic una-alta babelor de cartier, sper să mă învețe, să mă lase în pace și să nu mai vorbească doar ca să nu tacă.
