Trebuie să scriu articolul ăsta pentru a avea un closure al articolelor din categoria Life @ Premium. Începând din noiembrie anul trecut (2014) colaborarea mea cu Premium s-a încheiat după aproape 9 ani petrecuți împreună; pe 13 decembrie s-ar fi împlinit 9 ani. Au fost niște ani extraordinari în care am cunoscut și lucrat cu persoane super interesante, am avut proiecte pe placul sufletului meu (turismul este domeniul meu preferat, vezi Casa Marica), am vizitat locuri faine în Israel, am cunoscut și alte feluri de a gândi decât cel românesc, am învățat că pentru a ajunge unde vrei este nevoie de un efort susținut și constant (Tourico Holidays, clientul din State, a pornit de la o afacere de 2 oameni și a ajuns la 1 billion dollar), etc.
Iau cu mine o serie lungă de amintiri plăcute (și unele neplăcute dar alea se uită repede sau devin amuzante cu timpul) și toate astea pentru că majoritatea celor din Premium Software pe lângă faptul că erau/sunt oameni foarte bine pregătiți tehnic cu siguranță plusează mult on the human side. Veneam la firmă neprivind asta ca pe o corvoadă ci ca pe o plăcere atât pentru că taskurile erau challenging, având doza lor de dinamism cât și pentru că în același timp rezolvarea lor se făcea cu ajutorul colegilor care nu ezitau să dea o mână de ajutor. Știu că sună ca un clișeu dar într-adevăr la Premium Software eram o familie. Nu una care să fie unită de către interese ascunse ci una formată din persoane diverse dar cu aceeași coloană vertebrală dreaptă și mod de a gândi și acționa corect. Comunicarea și interacțiunea între departamente se făcea liber, fără piedici impuse de o organizare pe arii de expertiză (R&D, QA, Devops, IT, NOC, Accounting, etc), informațiile curgând fără opreliști între noi. Uneori asta părea a fi copleșitor dar cred că ne-a ajutat în dezvoltarea personală și profesională.
Dragi foști colegi, cu mâna pe inimă pot spune că îmi va lipsi timpul petrecut cu voi și vă urez mult succes în noile provocări pe care le veți avea. Cu mulți dintre voi mă voi mai întâlni la cafeaua de vineri dimineața (care e de fapt miercurea de la 8:30 la Moo, Palas) iar dacă nu voi mai avea ocazia asta sper poate ca drumurile noastre să se mai întâlnesc. Vă mulțumesc tuturor celor cu care am interacționat pentru timpul de calitate petrecut și lucrurilor pe care le-am învățat de la voi. Și nu sunt puține. Privind în retrospectivă tot ce s-a întâmplat în ultimii 9 ani, nu aș fi aici dacă nu ați fi fost voi, dragi colegi și pentru asta vă rămân pentru totdeauna dator (sau poate chiar la un moment dat să îmi plătesc datoria).
După cum scria un fost coleg (se știe el):
Mi-e dor de voi ca si colegi si sincer va mărturisesc ca mi-a facut cu adevărat placere sa lucrez, socializez si sa imi petrec o buna parte din viata cu voi.
Va rog, incercati sa pastrati si sa duceti mai departe modul in care ne-am inteles si sunt sigur ca se vor intampla numai lucruri bune.
Pingback: Despre requirements — Felix Vătuiu