De câte ori nu v-ați uitat la un film și acțiunea era în mare următoarea:
Personajul principal, băiat, amorezat de o domnișoară bunoacă (dar preferabil nu foarte bright) descoperă despre sine că este special în vreun mod random (poate scoate pînze din mîini, poate vorbi cu roboți, vede prin pereți, etc.). După un struggle epic, în care evident are ocazia să salveze domnișoara, ea săraca, impresionată pînă în rădăcina părului, se cuplează cu el, iar toată lumea trăiește happily ever after.
De obicei în filmele de genu personajele feminine sunt puține, slab dezvoltate și în general insipide – singurul lor scop este să aibă baiatul ce salva și publicul la ce saliva pe parcursul blockbusterului. Iar genul ăsta de filme de obicei pică testul Bechdel, care spune următoarele:
- Trebuie să existe cel puțin două femei
- care vorbesc între ele
- despre altceva decât un bărbat
Acum, a nu se înțelege că dacă un film trece testul este neapărat o capodoperă, sau dacă pică nu e. Testul doar încearcă să surprindă într-un mod extrem de simplist nevoie de a avea personaje feminine care nu sunt doar de umplutură într-un film. Un exemplu surprinzător care pică testul este Trilogia Lord of The Rings, pe când oribilități ca Transformers sau The Twilight Saga trec lejer.
O listă de filme poate fi găsită pe bechdeltest.com.
