Vrei să fii frustrat? Nervos? Neapreciat?
Sacrifică-te tot timpul, pune-i pe ceilalți în mod constant pe primul loc, uită că ești și tu om. Nu te întreba vreodată dacă ești îndrumat pe calea corectă pentru tine, fă ce ți se spune pentru că e dorința celorlalți. Eventual fă și un copil și fă totul pentru el și nimic pentru tine. Sunt sigură că o să-ți fie foarte recunoscător că a crescut cu părinți frustrați care nu s-au bucurat destul de viață.
Instinctul de a dărui e unul foarte nobil, nimic de zis. Problema apare când un om care debea se ține mental dă mai mult decât are de dat. Poate pe moment o să-i dea o stare de bine, dar per total balanța o să fie negativă pentru cel care dăruiește nechibzuit. Și s-ar prea putea ca în momentul în care se vede secătuit de resurse (materiale sau de orice fel) să fie și mai dezamăgit de faptul că eforturile nu-i sunt întoarse cel puțin într-atât cât să-i egaleze sacrificiul.
Pentru a putea avea grijă de cei din jur trebuie să începi prin a avea grijă de tine, din toate punctele de vedere. Nici o persoană din viața ta, oricât de apropiată, nu va ști mai bine decât tine ce e acel ceva de care ai nevoie la un moment dat. Și dacă nu știe, slabe șanse să ți-l ofere (decâ dacă e Mama Omida).
Există o linie subțire între a dărui din preaplinul tău și a te lăsa exploatat din dorința de a face bine. Și e foarte normal să ții la tine îndeajuns de mult încât să știi să spui nu atunci când e cazul. Nimeni n-o să-ți facă statuie viața asta, pentru că la drept vorbind, nu e nimeni responsabil pentru bunăstarea ta în afară de tine.
ce prostie de articol. nimic nu prea conteaza in viata decat ceea ce faci pentru altii, nimeni nu o sa-si aminteasca de tine pentru ceea ce ai avut, ci pentru ceea ce ai facut. cand daruiesti ceva, nu trebuie sa te astepti sa iti fie intors efortul cat sa-ti egaleze sacrificiul. tu, domnisoara, habar n-ai ce inseamna sa daruiesti…
De acord, contează mult mai mult ce faci pentru alții decât ce acumulezi. Dar nu asta era ideea articolului. Ideea era să dăruiești cu cap, când îți permite situația (fincaciară și/sau psihică). Sunt destui oameni care sunt pregătiți să ia oricât fără să dea doi bani pe starea în care te lasă după. În altă ordine de idei, nu există mărinimie necondiționată, cine dăruiește o face măcar pentru sentimentul de bine pe care îl primește în schimb.
Exista marinimie, generozitate, buna credinta si alte atribute ale oamenilor cu suflet.Sunt oameni care dăruiesc fără sa astepte rasplata si oameni care iau fara remuscari si ce nu le dai.Asta e de cand lumea si nu trebuie sa ne faca egoisti , daca poti sa faci un bine..fa-l.Nimic nu da o satisfactie mai mare decat sa ajuti dezinteresat , sa daruiesti fara sa astepti rasplata .Oamenii care nu isi calculeaza marinimia sunt de un anumit calibru, sunt mai rari.