Plimbare?

30 mart.

Două degete micuțe mă trag de nas și o mână mă pălmuiește prietenește pe-o ureche. Deschid un ochi și-l arunc pe furiș (poate nu vede că m-am trezit) spre telefon să văd cât e ceasul. 11:08…hmm, am dormit cam o oră jumătate, suficient pentru de dimineață, de-acum nu mai adoarme la loc.

-Bună dimi, Cosmin, ai făcut ochi?

Un zâmbet uriaș și două picioare aruncate cu putere în sus confirmă starea completă de trezire. Mă uit pe geam – soare, clar o zi bună de-o plimbare lungă. Iau copilul pe sus și îl mut în sufragerie, îl așez pe păturica de joacă și ii dau cutia cu jucării la îndemână. Și încep pregătirile de plecare.

Verific telefonul, 13 grade, caut haine mai subțiri pentru amândoi și le las pe canapea. Pun și o mașină de rufe la spălat, până ne întoarcem numai bine-s gata. Mai strâng ceva haine și jucării de prin casă.

Ooops, e deja 11 si 25. Mă duc să mă spăl pe dinți și-l aud:

-Aaaa?

-Aici e mama, reușesc să strig cu gura plină de pastă de dinți. Vine imediat la tine!

Din 30 in 30 de secunde, dialogul se repetă, mai scot și capul pe după ușă să ma vadă. Ies  din baie și încerc să îl hrănesc. Neinteresant, a văzut cum se învârte mașina de spălat. Îl mai las un pic jos și mă schimb. Mă uit la ceas, 12 fără 20, off, cum trece…

Începe schimbatul lui. Îi scot scutecul și încerc să îi pun unul nou. Se ridică în fund înainte să îl prind. Din a treia încercare și la al patrulea elefant de pe pânza de păianjen, reușesc. Dar mai am de muncă, nu pot să îl scot afară doar în body și în pampers. Îi trag șosetele și pantalonii, după ce îi distrag atenția cu unul din papuceii lui.

Mai dau o tură prin casă, îmi adun telefonul și kindle-ul (poate doarme de data asta și pe afară), mă încalț și leg Manduca în talie. Mai avem un pic și ieșim pe ușă. Încerc din nou să îi dau de mâncare, dar de data asta stau cu spatele la balcon să nu mai vadă mașina de spălat. De data asta, a mers. Sau poate doar i s-a facut foame.

Îi pun și bluza și încep să-l prind în marsupiu. O tură prin cameră, câteva fire de păr sacrificate curiozității copilului și două sărituri pe loc ca să îl așez mai bine, și suntem gata. Iau geaca, geanta și un pachet de biscuiți și în sfârșit ieșim pe ușă. Căciula i-o pun pe casa scării ca să nu avem scandal în casă, în plus în Manducă protestează mai puțin și nu ajunge să și-o dea jos de pe cap.

Pe la etajul unu, mă uit să vad cât e ceasul. Se vede cam neclar pe telefon, 12 si 5. Șiii…mi-am uitat ochelarii acasă. Urc iar și îi recuperez și de data asta chiar reușim să ajungem afară.

Phew, un pic mai mult de o oră, timp record pentru ieșitul la plimbare.  Cosmin sare fericit în Manduca și strigă la o vecină, după care se apleacă să vadă o pisică ce a zbughit-o pe sub o mașină.

-Aaaa? se uită întrebător la mine.

-Pisica, pui, e pisica! Nu te lăsa pe spate! Și stai cu mâinile înăuntru!

 

Începe distracția. Practic, merită să ieși din casă.

Nu fi egoist, dă mai departe să ajungă la tot poporul

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.