În articolul anterior despre innovation debt, scriam care sunt costurile pe care firma ajunge să le plătească atunci când nu este alocat timp/buget pentru training. În acest articol am să incerc să reliefez unele dintre metodele pe care o companie le poate adopta pentru a evita această problemă.
Conferințe – compania ar trebui ca cel puțin o dată pe an să se asigure că fiecare angajat participa la o conferință locală, ori în afara orașului, țării. Participarea la o astfel de conferință dă ocazia persoanei participante să învețe tehnologii noi, dar în același timp face ca legătura angajaților cu persoane din afara firmei să se întărească. Respectivele persoane pot deveni eventual potențiali colaboratori/angajați și asta ar scadea costurile de recrutare.
Hackatons – multe dintre produsele google au venit în urma unor hackatons. Dacă motivul ăsta nu ți-e de ajuns atunci gândește-te că tehnologiile din spatele respectivelor produse pot fi integrate în viitoare proiecte.
Pair programming – deși pentru un developer poate fi puțin stresant la început ca cineva să îi sufle în ceafă tot timpul, pofta vine mâncând. Pe lângă faptul că cel mai probabil produsele vor deveni mai stabile, în același timp baza de cunoștințe se va uniformiza în cadrul firmei ceea ce este un mare plus.
Traininguri din exterior – o parte din bugetul de R&D ar trebui să fie investit în agajarea unei firme sau persoane din exterior care să țină traininguri în firmă cel puțin o dată pe semestru (dacă nu chiar o dată pe trimestru).
Nu știu cum să denumesc metoda asta însă ideea e ca ciclic, o persoană să petreacă puțin timp zilnic în a încerca o tehnologie nouă, iar la final să țină o scurtă prezentare a ceea ce i s-a părut interesant. Eventual poate fi făcută o prezentare care poate fi pusă pe blogul companiei.
Scopul menținerii la curent cu noile progrese pe diverse arii nu este de a utiliza neapărat respectivele lucruri ci verificarea dacă ceea ce este nou poate fi folosit în cadrul proiectelor curente/viitoare. Dacă nici măcar nu se încearcă treaba asta atunci… Ok, nu zic ca ultimele chestii apărute să fie integrate în sufletul aplicațiilor existente dar acestea se pot testa si pe produse conexe, mai mici și fără importanță majoră. Dacă se dovedește un succes, se poate merge mai departe, dar cum ziceam mai sus…. trebuie măcar încercat.
