Pentru că și-a schimbat serviciul (și nu mă refer la serviciul de tenis), Cătălina a trebuit să facă o vizită la Casa de Pensii din Iași pentru niște hârtiuțe necesare dosarului de angajat – chestii birocratice dar la statul român văd că ține. Ca să fac o paranteză, cu un sistem informatic toate pierderile astea de timp s-ar rezolva însă ce să vrei de la ”Ministerul pentru Societatea Informațională” când ministrul zice că n-are rost o informatizare pentru că sunt unii care nu ar folosi-o.
Revenind la discuția de la care m-am luat, cică în cadrul Casei de Pensii există un departament care se ocupă de pensiile pe caz de boală. Ca să fie cât mai clar de ce scriu articolul ăsta, pensiile pe caz de boală se referă și la cele de invaliditate locomotorie precum paralizie, amputări, pierderi de echilibru sau alte probleme care afectează în mod nasol deplasarea.
Buun, acum că am zis asta să îți spun care e bomboana de pe tort. Departamentul se află la etajul I al clădirii și pentru a ajunge acolo trebuie să urci pe scări pentru că nu există rampă sau lift.
Probabil dacă ajungi acolo îți taie pensia pentru că înseamnă că te poți deplasa. Punct.
P.S. Încă o chestie care mi se pare amuzantă este că pentru a face un dosar care trebuie depus la o instituție a statului ai nevoie de hârtiuțe de la alte instituții ale statului. Deci – tu ca stat îmi ceri ceva tot de la tine ca să îți demonstrez că ai niște informații despre mine – asta în timp ce google știe să interpreteze o grămadă de informații.
