Semne de civilizație

20 mai

Definiția cuvântului civilizație e simplă: nivel de dezvoltare al unui popor, prin extindere nivel înalt de dezvoltare al unei societăți. Pe măsură ce trece timpul, mă întreb din ce în ce mai des cât de civilizați sunt compatrioții noștri, mai ales când găsesc atâtea contra-exemple.

Multă lume se plânge că nu avem autostrăzi. Nu caut a cui e vina și de ce alții au și noi nu. Dar mergând o dată pe „autostrada” București-Pitești, mi-am dat seama că poate nici nu merităm sa avem drumuri civilizate. Prima dovadă de lipsă de civilizație le aparține celor care au grijă de drum – autostrada era despărțită de lanurile de grâu de un gard de plasă găurit (acolo unde era și ăla) și te puteai trezi cu animale rătăcite de pe pășuni în fața mașinii. Apoi am văzut pe sensul opus o mașină parcată pe banda de urgență oprită cu spatele la noi – deci șoferul sau a întors pe autostradă sau a intrat direct pe contrasens.  Și am mai văzut mașini oprite pe banda de urgență pentru că pasagerii vroiau să fumeze o țigară sau să mănânce un sandvici, de parcă pentru asta e făcută banda respectivă.

Supermarketul este un loc frumos, minune a secolului XX, unde tot românul ajunge măcar o dată pe săptămână. Și acolo vezi de toate. Nu am ajuns chiar ca la Walmart (http://www.peopleofwalmart.com/), dar sigur suntem pe drumul cel bun. Haine aruncate pe jos, biscuiți sau ciocolată începută prin rafturi, salam feliat „uitat” printre roșii, astea sunt la ordinea zilei, ajungi să nu le mai observi, fac parte din farmecul cumpărăturilor. Ce m-a marcat pe mine a fost o întâmplare de acum câțiva ani, când o (mult spus) doamnă umbla cu două sticle de balsam de rufe și turna dintr-una într-alta să fie sigură ca ia acasă o sticlă plină ochi. Stau și mă întreb cât o fi economisit. 50 de bani-1 leu? O spălare? Merită să te faci de râs pentru atâta lucru când te ia un gardian la întrebări? Și, nu, nu era un semn al sărăciei, era o doamnă bine, elegantă și aranjată. Doar că nu îi ajungea balsamul.

De când am intrat în concediu pentru Cosmin merg foarte mult pe jos, mai ales prin cartier. Și cum stăm într-o zonă de pensionari, e plin de animăluțe mici, căței și pisici, cu și fără stăpân. Vă dați seama cum arată trotuarele, frumoase de altfel, din Tătărași. Trebuie să fii mereu vigilent să nu calci în vreun noroc. Iar majoritatea animalelor au stăpân și sunt în general însoțite de un semi-patruped care nu e în stare să strângă după ele. Când te plimbi prin Tătărași aparent nu trebuie să fii atent doar în ce calci, ci și ce pică pe lângă tine. Până acum mi-a trecut razant pe la ureche un os de pui și o mână de pâine înmuiată pentru porumbei. Pentru că așa e frumos să hrănești animalele de pe stradă, aruncând mâncarea pe geamul apartamentului, de parcă ai sta la o fermă în câmp.

Exemple proaste mai sunt, dacă mă chinui îmi mai amintesc câteva. Dacă mai stau de vorbă cu câțiva prieteni, pot să scriu zilnic un articol despre asta. Din păcate devine obositor să trăiești înconjurat de astfel de oameni civilizați. Sau poate suntem noi prea cârcotași?!

 

 

Nu fi egoist, dă mai departe să ajungă la tot poporul

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.