După cum știe toată lumea care mă cunoaște, îmi place foarte mult să citesc. Subiectele variază destul de mult, de la SF sau fantasy la romane istorice sau cărți de bucate. În ultimele luni mi-am lărgit și mai mult paleta lecturilor cu un nou (pentru mine) gen: cărțile de creștere a copiilor (după cum ar zice englezul, parenting). Mai departe o să vă povestesc câte ceva despre cărțile prin care am trecut.
***
Mama si copilul, de Emil și Herta Căpraru, este o clasică românească în ceea ce privește creșterea copiilor. Publicată încă din anii ’80 și ajunsă deja la a șasea ediție, este probabil una dintre cărțile citite și de mamele noastre. Este un ghid destul de cuprinzător despre dezvoltarea copilului, de la naștere până la adolescență, scrisă în termeni medicali dar pe înțelesul tuturor.
Ce mi-a plăcut: dezvoltarea fizică, motorie și psihică a bebelușului este descrisă cu lux de amănunte, poți învăța cum să îi faci baie sau cum să îl schimbi, cum să îl îmbraci, ce ar trebuie să știe sau să facă în funcție de vârstă.
Ce nu mi-a plăcut: sfaturi perimate despre alăptare și diversificare. Din punctul meu de vedere o carte revizuită atât de des ar trebui să țină pasul cu ultimele recomandări OMS și ale asociațiilor pediatrice și să nu mai scoată în față diversificarea la 3 luni sau încetarea alăptării la 6 luni.
Sfat bonus oferit de autori: valabil pentru mămicile ai căror bebeluși mai mari (10-11 luni) nu mai vor să bea lapte – puteți pune un pic de zahăr sau cacao în biberon pentru un plus de gust 🙂 .
***
Diversificarea naturală, de Gill Rapley și Tracey Murkett, este cartea de căpătâi în ceea ce privește auto-diversificarea. Scrisă de mama a trei copii, cu experiență de peste 10 ani ca health visitor (un fel de soră medicală de familie), cartea prezintă diversificarea ca pe un pas natural în dezvoltarea copilului, atât timp cât acesta este pregătit pentru solide și este lăsat să gestioneze singur ce și cât mănâncă. Copilul participă la mesele familiei ca un membru cu drepturi egale, și prin faptul că mănâncă și nu este hrănit, alimentația lui nu mai este o corvoadă pentru părinți. Mâncatul se transformă astfel într-un mod de învățare și experimentare, per total o activitate plăcută și lipsită de stres pentru toată lumea implicată.
Ce mi-a plăcut: cartea este scurtă și la obiect, este ușor de citit, și reușește să te convingă în direcția dorită, printr-o prezentare concisă a principiilor de bază.
Ce nu mi-a plăcut: exemplele și rețetele sunt foarte british, ceea ce dintr-un anumit unghi e de înțeles. Dar dacă vrei să folosești cartea ca o armă pentru a contracara argumentele celor din jur poate fi mai dificil din această cauză. Pe de altă parte, cu puțină bunăvoință și imaginație, ideile de bază sunt suficiente.
***
Eu aș putea vorbi de cărți non-stop, dar nu știu cine ar sta să mă asculte. Așa că deocamdată mă opresc, dar vă promit că mai urmează și alte titluri sigur mai interesante despre cum am vrea noi să creștem Cosmin-ul.
Pingback: Să citim pentru copii II — Cătălina