Nu e vorba despre functii sau de roluri, e vorba de atitudine, mentalitate, de personalitate. Fiecare dintre noi e pus zilnic, de multe ori pe zi in situatia de a alege cum se va comporta: ca un Manager sau ca un Lider. In orice interactiune pe care o avem cu cei din jur, fie ca suntem parinti, frati, surori, colegi sau sefi, primim intrebari. Si atunci e momentul in care alegem, constient sau nu, cum sa ne comportam.
Liderul e acela care raspunde fara a oferi un raspuns concret, poate chiar cu o alta intrebare. Pare simplu dar nu e, chiar deloc; Nimeni nu e lider sau manager cu norma intreaga, trebuie sa analizezi de fiecare data cum sa actionezi. Trebuie sa ai capacitatea de a intelege de ce primesti acea intrebare si sa vezi problema din perspectiva celuilalt. Iar daca exista cunostintele de baza din domeniul intrebarii atunci raspunsul tau trebuie doar sa ajute la aflarea adevarului. Si de multe ori, nici nu e nevoie ca tu sa cunosti acel adevar.
E foarte greu sa alegi sa fii manager sau sa fii lider, unii o fac instinctiv, unii constient, unora le iese, altora nu. Problema e ca daca incerci sa fortezi o alegere ai sanse mari sa nu alegi corect iar si deznodamantul sa nu fie unul fericit. Daca intr-o situatie de lider alegi sa raspunzi ca un manager:
– ai luat raspunderea de pe umerii cuiva iar asta nu e bine, pentru niciunul dintre voi;
– ai sanse mari sa platesti mai tarziu daca nu ai avut dreptate;
– daca totusi ai raspuns corect, ai toate sansele ca respectiva persoana sa te tot intrebe in loc sa gaseasca singura solutii;
– pe termen lung vei fi vazut drept un expert care le stie pe toate si care trebuie sa dea solutii oricarei probleme.
Sa incerci sa raspunzi ca un lider atunci cand nu e cazul nu e nici asta placut. Va parea ca vrei sa iei peste picior pe cineva chiar daca nu asta a fost intentia ta. „Dar tu cum te-ai gandit sa faci?” sau „Tu ce crezi?” nu sunt intrebari constructive.
Paradoxal, in majoritatea situatiilor ar trebui sa ne comportam ca un lider dar, din pacate, tindem sa mergem pe varianta managerului. Ne umflam in pene cand primim o intrebare iar faptul ca ne sunt apreciate cunostintele si experienta tind sa ne orbeasca. In acest mod intram intr-un cerc vicios din care e foarte greu sa iesi.
Un banc cu si despre romanul lider in forma pura, din popor:
Ion si Gherghe la coasa, unul pe un deal, celalalt de alt deal. La un moment lui Gheorghe i se rupe coasa si striga dupa ajutor:
– Ioane, da-mi mie coasa ta ca a mea s-a rupt
Ion tace
– Ioane, da-mi mai coasa ta ca nu mai am cu ce sa muncesc
Ion, in mintea lui isi spune: Daca ii dau coasa, nu mai am eu cu ce sa cosesc. Daca nu i-o dau, se supara si e prietenul meu. Mai bine ii dau un raspuns evaziv:
– Gheorghe, mai du-te-n ….
