Cum să deprimi copiii

Românii sunt o nație de oameni deprimați și deprimanți iar asta se vede foarte ușor atât în operele literare consacrate cât și în materia care trebuie învățată în școală. În momentul de față nu știu care mai este programa școlară și ce povești, povestiri, nuvele, romane se învață așa că poate situația s-a schimbat între timp.

Am început clasa întâi în 1990, moment în care manualele școlare aveau în proporție de peste 50% același curriculum ca în ultimii 50 de ani. Asta fiind spusă, câteva generații înaintea noastră cu siguranță au trecut prin aceleași lucruri și cred că și tu, cititorule.

Din păcate sau din fericire omul are tendința de a idiliza trecutul (americanii au expresia Good old days) și considerăm că învățământul din trecut e mai bun decât cel de acum. În timpul documentării am dat peste un comentariu pe FB la o poză cu un scan al povestirii ”Senin de august” care zicea:

Manualul de limba romana pentru clasa a V-a .Pus langa unul din zilele noastre , nici nu exista termen de comparatie…..Sunt foarte curioasa: de ce nu se reediteaza (bineinteles fara umplutura „patriotica”) ??? Sunt convinsa ca multi l-ar prefera.

Sunt în total dezacord cu remarca doamnei și ai să vezi mai jos de ce. Cei care concepeau manualele de română cred că erau un pic bolnavi iar unul din scopurile lucrurilor predate la clasă sau al lecturilor suplimentare era să insufle frică sărmanilor copii; frică de nou, frică de autoritate, frică de a trece strada.

Mai jos am compilat  o listă cu unele dintre operele care nu ar fi avut ce căuta în manualele școlare. Dacă le citești cu o anumită intonație poți să le compari cu știrile de la ora 5.

Puiul de Ion Alexandru Brătescu-Voinești – poveste scurtă despre un sărman pui de prepeliță care neascultând de mama lui este rănit la o aripă și nu poate zbura la sfârșitul verii către țările calde.

Decat sa-i moara toti puii, mai bine numai unul — si fara sa se uite inapoi, ca sa nu-i slabeasca hotararea, a zburat cu puii zdraveni, pe cand al ranit striga cu deznadejde:
— Nu ma lasati! Nu ma lasati! [….]

La marginea lastarului, un pui de prepelita, cu aripa rupta, sta zgribulit de frig. Dupa durerile grozave de pana adineaori, urmeaza acum o piroteala placuta. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii… miriste…un caramb de cizma pe care se urca o furnica… aripa calda a mamei. Se clatina intr-o parte si intr-alta, si pica mort, cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune.

Miorița – ȘOC! Crimă la stână: un cioban a murit după ce a primit o lovitura de la un alt cioban sub privirile celui de-al treilea. Lovitura l-a secerat pe loc. La mijloc a fost turma de oi  mai multe, mândre și cornute și cai învățați, și câni mai bărbați. Bine, nu mă leg prea mult de faptul că respectivul moldovean ar fi putut face vreo ceva în privința atacului mai ales că miorița năzdravană l-a și prevenit. Așa îi învățăm pe copii să fie proactivi.

Măriuca de Calin Gruia – din păcate după o poveste reală a unei fetițe de 12 ani care și-a dat viața în timpul celui de al doilea război mondial ajutând o divizie de artileriști. Trebuie să fie destul de tulburător pentru un copil să citească descrierea momentului în care pieptul copilei este străpuns de un glonte.

La Vulturi! de Gala Galaction – așa fac cunoștință copii cu nuvela. Este povestea unei mame care trăiește drama de a-și vedea copilul sfâșiat de vulturi în timp ce fuge cu toții copiii către stâna unde bunicul era starostele ciobanilor. Acum pune-te în postura unui copil care citește despre momentul când bunicul găsește scutecele pline de sânge ale lui Păunaș ce fusese răpit și omorât de vulturi.

Partea a doua este in the making.

Nu fi egoist, dă mai departe să ajungă la tot poporul