Ai observat vreodată cum într-o discuție lejeră, fără pretenții cu o persoană apare căteodata un moment de autoflagelare? Cănd interlocutorul se simte dator să-și dea o palmă figurată în mod neașteptat, de parcă și-a amintit că nu și-a luat doza de pedeapsă pe ziua de azi. De parcă ar fi aspirat pentru o secundă la prea mult și vocea aia interioară i-a șoptit răutăcios Nu ești destul de bun, treci la loc.
Nu vorbesc aici despre momentele în care într-adevăr am greșit și e natural să ne cerem scuze. Poți să-ți dai seama că ai greșit și să încerci să faci ceva în legătură cu asta și fără a te purta de-a dreptul abuziv cu tine însuți. Fără să spui Sunt un prost. Fără a te minimiza complet ca persoană, fără a-ți reduce toată ființa la o singură greșeală pe care probabil au mai facut-o mulți alții înaintea ta.
E foarte ușor să te compari cu alții și să vezi că nu ești la fel. Să simți că nu ești destul. Să vezi doar defecte, ca într-o oglindă ținută prea aproape. Și până la urmă, asta e și parte din problemă – lipsa de perspectivă. Când trăiești cu tine însuți moment de moment, o să dai la un moment dat și de chestii nasoale. Asta e, nimeni nu-i perfect, și dacă e, e un mincinos. Și cum majoritatea încercăm din răsputeri să ne arătăm doar părțile bune în exterior, e aproape imposibil să ieși pe plus într-o comparație unu la unu, când vezi doar ce vrea celalalt să arate și știi cât de imperfect ești tu.
Cealaltă parte ar fi că nu ne învată nimeni să fim blânzi cu noi înșine. Știm doar că suferința e sfântă și bătaia ruptă din rai, dar cu compasiunea e mai greu. Nu ne-a zis nimeni cât de habarniști suntem toți, cât de mult o să fie de improvizat și de cât de multe, foarte multe ori o să greșim. Că n-ar trebui să punem atâta presiune pe noi pentru prostii mici de care nimeni n-o să-și aducă aminte peste trei zile.
Cred că toți suntem vinovați de momente dinastea masochiste și majoritatea nici măcar nu ne dăm seama de câte ori pe zi ne dăm câte o palmă gratuită, fără să fi făcut neapărat ceva să o merităm. Problema e că odata ce faci tu asta, practic dai un semnal vizavi de cât crezi tu că valorezi. Și dacă nici tu nu crezi că valorezi prea mult, cum te poți aștepta ca ceilalți să-ți găsească valoarea?
Al in all, Allain de Botton o spune mai bine decât o pot face eu (and that’s ok 🙂 ).
